Declarațiile de luni ale lui Donald Trump privind Ucraina au fost departe de a fi cel mai important anunț pe care președintele SUA îl putea face, scrie jurnalistul CNN Nick Paton Walsh într-o analiză la cald a celor mai recente evoluții în ceea ce privește războiul din Ucraina și relația SUA - Rusia. Veștile bune pentru Kiev sunt cunoscute. Trump a permis celorlalte state membre NATO să cumpere arme americane – o gamă largă, se pare. Printre acestea se numără rachetele interceptoare Patriot, de care este nevoie urgentă, și bateriile care le lansează. Trump a sugerat chiar că există 17 rachete „de rezervă” într-un stat NATO. Indiferent care este realitatea exactă a pachetului de arme pe care NATO îl va acorda în cele din urmă, acesta este exact ceea ce Trump a sugerat în weekend și exact ceea ce are nevoie Ucraina. Barajul nocturn de rachete balistice rusești poate fi oprit doar de rachetele Patriot americane, iar numai Casa Albă poate autoriza furnizarea acestora. Ucraina avea nevoie de aceste rachete și de alte arme americane sofisticate care nu au fost menționate în mod explicit și care ar putea fi incluse în acord. Este vorba de o ajutorare vitală pe termen scurt. Dar lovitura pentru Ucraina vine din ceea ce nu a fost anunțat: sancțiuni secundare imediate împotriva clienților energiei rusești, care ar putea goli în mod semnificativ visteria Moscovei. Amploarea sancțiunilor propuse de un proiect de lege în Senatul SUA – potențiale taxe de 500% asupra tuturor schimburilor comerciale cu cei care cumpără hidrocarburi rusești – ar fi fost devastatoare. Și aceste sancțiuni ar fi lovit China și India – respectiv principalul rival și aliat cheie al SUA – într-un moment în care prețurile petrolului sunt scăzute, dar turbulențele comerciale sunt mari. Daunele aduse piețelor energetice ar fi fost palpabile, iar SUA ar fi fost, de asemenea, afectate de prețurile probabil mai ridicate ale petrolului. Dar acest lucru vine cu o întârziere semnificativă, împreună cu amenințarea oarecum ineficientă a sancțiunilor împotriva Rusiei (nu există aproape niciun comerț care să poată fi penalizat). Cincizeci de zile îi dau lui Vladimir Putin timp până în septembrie pentru ca Trump să se răzgândească sau pentru ca ofensiva de vară a președintelui rus, despre care se zvonește, să schimbe realitatea de pe câmpul de luptă până în punctul în care Putin să fie dispus să accepte înghețarea conflictului. Acest lucru creează o fereastră în care New Delhi și Beijing ar putea încerca să se decupleze de energia rusă – ceea ce este puțin probabil, având în vedere dependența lor și complexitatea acestui demers – sau poate să exercite presiuni asupra Moscovei pentru a pune capăt războiului. Și aceasta este o cerere dificilă pentru Beijing, ale cărui oficialități au indicat recent că nu pot vedea Moscova pierzând conflictul fără a risca ca Statele Unite să-și îndrepte întreaga atenție asupra rivalității cu China. Termenul limită arată, de asemenea, că Trump nu a renunțat încă la cea mai evazivă ficțiune a politicii sale față de Ucraina: că Kremlinul dorește de fapt pacea și că nu a fost încă convins în mod adecvat să o accepte. Trump a stabilit din nou un termen limită pentru a împinge Rusia să încheie un acord. Am mai trecut prin asta, iar Putin a lăsat ceasul să ticăie în continuare. Cu toate acestea, este important să profităm de schimbarea de ton a lui Trump – atmosfera fiind poate un indicator mai durabil al politicii Casei Albe decât detaliile furnizate. A existat un moment revelator în care Trump s-a abținut să-l numească pe Putin asasin și a descris o imagine a Casei Albe în care prima-doamnă îi amintește adesea cât de violent este lovit Kievul de dronele și rachetele rusești. Președintele american a trecut prin toate etapele relației cu Putin – primăvara speranței că pacea era posibilă, o scurtă vară a diplomației în Golf și la Istanbul, o toamnă a deteriorării relațiilor și, în cele din urmă, aceeași iarnă a nemulțumirii care era poziția implicită a președintelui Joe Biden. Cu toate acestea, după șase luni în care diplomația rusă – cu natura sa sintetică și performativă, combinată cu cereri cinice și maximaliste – și-a arătat mușchii, Trump încă nu a renunțat să convingă Kremlinul să înceteze voluntar războiul existențial pe care l-a ales. Trump a evitat, de asemenea, unele dintre opțiunile mai dure care îi stau la dispoziție. Nu vor fi alocate noi fonduri americane Ucrainei și nu s-a anunțat public nimic despre furnizarea de noi capacități. Politica lui Trump față de Ucraina s-a schimbat, poate, în ceea ce privește tonul, dar păstrează elemente cheie din trecut. Dorința ca oricine altcineva în afară de SUA să plătească factura; termene pentru acțiune, în loc de consecințe imediate pentru inacțiune; și convingerea derutantă că Kremlinul dorește pacea. Kievul va fi imediat ușurat, dar ar putea simți în curând un sentiment familiar de dezamăgire. Citește și: Trump anunță un pachet „de miliarde de dolari” în ajutoare militare pentru Ucraina. „Sper să aibă un impact asupra lui Putin” Mesajul transmis de Zelenski, după ce Trump i-a dat un ultimatum lui Putin