Ce ai mâncat ieri la prânz? Erai cu cineva? Unde erai? Poți să îți imaginezi scena? Abilitatea de a ne aminti lucruri care ni s-au întâmplat în trecut, în cele mai mici detalii, este o marcă a ceea ce psihologii numesc „memoria episodică”. Acum, un nou studiu arată că este o abilitate pe care oamenii o împărtășesc cu o pasăre din familia corbilor, relatează CNN. Cu ajutorul memoriei episodice, „îți amintești un eveniment sau episod, de aici și numele”, a explicat James Davies, autorul principal al studiului care a apărut pe 15 mai în revista PLOS One. „Îl retrăiești în minte. Implică și alte tipuri de detalii care formează acea experiență, sunete, priveliști, chiar și gânduri sau starea ta de la acea vreme.” Memoria episodică diferă de memoria semantică, care se activează atunci când îți aduci aminte informații factuale, a precizat Davis. Ca să înțelegem mai bine diferența dintre cele două tipuri de memorie, putem spune că memoria episodică este asociată cu procesul de amintire, pe când memoria semantică este ceva ce cunoaștem – nu ne aducem aminte ceva în mod conștient. În timp ce memoria episodică este o parte integrală a felului în care cei mai mulți oameni percep lumea înconjurătoare, cercetătorilor le este dificil să demonstreze dacă alte animale au și ele această capacitate. Totuși, timp de mai multe decenii, oamenii de știință au creat experimente prin care să testeze capacitatea animalelor de a-și aminti evenimente prin care au trecut și au descoperit că unele specii, precum porumbeii, câinii și sepiile, dezvoltă abilități asemănătoare cu memoria episodică. Corvidele – grupul de păsări din care fac parte și ciorile, corbii și gaițele – sunt recunoscute pentru inteligența lor. Studii precedente au arătat că ele au capacitatea de a-și aduce aminte unde se află mâncarea pe care au ascuns-o în trecut. Un experiment cu gaițe tufișe realizat în 1998 a arătat că păsările își pot aduce aminte ce fel de mâncare au ascuns în diferite locuri și cu cât timp în urmă le-au ascuns. Aceste metode de a studia memoria episodică în rândul animalelor – numit și protocolul „ce, când, unde” – au devenit procedee de bază pentru cercetători. Davies, însă, a vrut să găsească noi metode de a testa acest tip de capacitate cognitivă. Ceea ce a descoperit ar putea afecta chiar și studiul memoriei omului. Cercetătorii au pornit de la ideea că cu ajutorul „memoriei episodice umane, ne aducem aminte detalii ale unor evenimente care, la vremea aceea, nu erau neapărat relevante. Nu încercam să ținem minte asta”, a explicat Davies. „Dar dacă erai întrebat despre asta câteva zile mai târziu, se poate să îți fi adus aminte acele detalii.” Acest aspect al memoriei episodice este numit uneori și „călătoria mentală în timp”. Pentru a-și da seama dacă gaițele sunt capabile să călătorească mental în timp, cercetătorii au lucrat cu păsări antrenate să găsească mâncare ascunsă sub pahare. Davies a aranjat un rând cu patru pahare roșii de plastic identice și a lăsat păsările să îl observe în timp ce punea mâncare sub una dintre pahare. Gaițele trebuiau apoi să își aducă aminte sub ce pahar a fost ascunsă mâncarea. În următoarea etapă a experimentului, Davies a schimbat puțin felul în care arătau paharele – a adăugat stickere sau ațe colorate – și a ascuns din nou mâncare sub același pahar. Deocamdată, aceste detalii în plus nu erau importante pentru că păsările trebuiau să își aducă aminte doar de poziția paharului sub care era ascunsă mâncarea. Dar, în ultima etapă a experimentului, acele decorațiuni au devenit importante. Davies a schimbat poziția paharelor, astfel că păsările nu se mai puteau baza pe faptul că au văzut unde este ascunsă mâncarea. Mai mult, mâncarea a fost înlăturată de tot pentru a preveni situația în care păsările o găseau după miros. Însă, după o pauză de 10 minute, păsările reușeau să găsească paharele sub care ar fi trebuit să se afle mâncarea. Davies susține că procesul de gândire al păsărilor a fost să se întrebe „unde este mâncarea? Îmi aduc aminte că am mers la [paharul] cu un pătrat negru pe el. O să mă duc la acela”. Păsările păreau că încearcă să își aducă aminte detaliile despre paharul sub care au văzut că a fost ascunsă mâncarea și foloseau aceste informații pentru a găsi paharul corect. „Acest studiu oferă dovezi importante pentru a demonstra că gaițele au memorie episodică”, a spus Dr. Jonathon Crystal, profesor de științe psihologice și ale creierului de la Universitatea din Indiana Bloomington. „Marea boală a memoriei este Alzheimer și, bineînțeles, cel mai debilitant aspect al bolii Alzheimer este o pierdere acută a memoriei episodice”, a spus Crystal. Deoarece medicamentele pentru tratarea bolii Alzheimer trec inevitabil prin etapa de testare pe animale înainte de a fi testate pe oameni, Crystal susține că este important pentru cercetători să descopere dacă aceste medicamente afectează cu adevărat tipul de memorie care este afectată la pacienții cu Alzheimer. „Nu este destul să îmbunătățim memoria, trebuie să îmbunătățim memoria episodică”, a mai spus Crystal, iar o cunoaștere mai bună a felului în care putem verifica dacă animalele au memorie episodică ar putea ajuta la realizarea acestui obiectiv.