Revoluția apărării în Europa: cum schimbă contractele și tehnologia viitorul României în industria militară

Producţie crescută de cinci ori şi peste 6000 de angajări noi în Europa, doar în ultimul an. Aşa arată reînarmarea continentului văzută din interiorul unui mare grup francez de apărare. România are un rol concret în această schemă, iar contractele pe care a început să le semneze sunt şi pentru dezvoltarea propriei industrii. Pascale Sourisse este vicepreşedintele executiv senior al unei mari companii de apărare şi ne dă detalii despre toate aceste evoluţii. Cristina Cileacu: Pascale Sourisse, vicepreședinte executiv senior al unei mari companii de apărare, bine ați venit la Pașaport diplomatic. Pascale Sourisse: Vă mulțumesc foarte mult. Și apropo, compania noastră face mai mult decât apărare. Suntem foarte implicați în domeniul aerospațial și al securității cibernetice și, de asemenea, în domeniul digital. Cristina Cileacu: Europa este în epoca în care își dezvoltă industria de apărare, toată lumea investește acum mult în acest domeniu, dar cât de pregătite sunt, pentru moment, industriile noastre de apărare la nivelul întregii Europe? Pascale Sourisse: Europa are o bază industrială puternică care a lucrat la dezvoltarea unor tehnologii foarte avansate. Deci, de fapt, din punct de vedere al tehnologiei, stăpânim multe lucruri în Europa. Întrebarea care este întotdeauna o provocare atunci când vorbești despre pregătirea pentru situații de conflict este despre creșterea capacitățillor industriale, ca să putem produce mult mai mult decât în vremuri de pace. Dacă iau exemplul companiei mele, am înmulțit capacitățile de producție în funcție de tipurile de sisteme, dar am înmulțit cu cel puțin cinci, de exemplu, în domeniile senzorilor precum radarele. Am înmulțit cu patru pentru efectori, rachete și interceptori care sunt foarte utilizați pentru a distruge drone, am înmulțit cu cel puțin cinci și uneori chiar cu mult mai mult decât atât. Deci, da, industria se pregătește. Guvernele investesc în a ajuta industria să crească. Suntem la nivelul potrivit acum? Nu încă. Este o creștere progresivă, dar efortul este semnificativ. Această creștere reală în privința investițiilor, de exemplu, între 2024 și 2025, pentru că avem cifrele, nu avem încă numerele complete pentru 2026, desigur, dar între 2024 și 2025 a fost o creștere cu 20% a cheltuielilor membrilor NATO, inclusiv a Europei și Canadei, fără a ține cont de SUA. Înseamnă că într-adevăr țările europene, precum și Canada, își intensifică eforturile. Este vizibil. Este suficient? Nu încă, dar este o evoluție progresivă. Cristina Cileacu: Așa cum ați spus, banii sunt acolo, guvernele investesc peste tot în NATO, pentru că vorbim în principal despre NATO și în special despre aliații europeni ai Alianței. Cum rămâne cu ceea ce banii nu pot cumpăra, mă refer la abilități, mă refer la materii prime? Cum va fi acoperită această parte în acelaşi ritm? Pascale Sourisse: Da, deci trebuie să instruim mulți oameni, să angajăm mulți oameni. Deja putem spune că reușim să angajăm mult mai mulți ingineri. Și cred că acest lucru este interesant în cazul României, de exemplu, pentru că România are un portofoliu foarte puternic și un fond de talente inginerești și apropo lucrăm cu ingineri români în România de foarte mulți ani și suntem foarte mulțumiți de nivelul acestor ingineri. Apărarea nu este singurul domeniu care angajează ingineri, așa că trebuie să puteți atrage și tineri să se alăture acestui sector. Acum oamenii au o viziune complet diferită asupra apărării. În trecut, nu erau neapărat convinși că era o idee bună să lucreze în domeniul apărării acum, când văd ce se întâmplă în Europa, la granițele Europei, precum și în alte părți, în alte regiuni ale lumii, ei spun, bine, dacă lucrez în apărare, am o contribuție foarte puternică la securitatea țării mele și cred că acest tip de scop pentru cariera mea are sens și vreau să mă alătur acelui sector. Astfel, suntem capabili să atragem mai mulți tineri decât am făcut-o în trecut. Cristina Cileacu: În România, compania dvs lucrează deja, cu o mulțime de ingineri, în jur de 600, dacă numerele mele sunt corecte, poate mai mulți. Este suficient doar să avem aceste creiere care funcționează și nu și o fabrică pentru a produce creațiile pe care inginerii le dezvoltă? Pascale Sourisse: Este nevoie de tot. Este nevoie de talente, de asemenea, este nevoie de facilități. Practic, ce este necesar în sectorul apărării, trebuie să fie laboratoare de inginerie pentru a dezvolta noi soluții, produse noi. Desigur, când vorbim despre laboratoare, apărarea implică multă dezvoltare de software, multă dezvoltare hardware, de asemenea. Evident, în domeniul software-ului, apărarea încorporează deja multă inteligență artificială și trebuie facilități de producție pentru a putea produce echipamentul corespunzător. Când vorbim despre creșterea capacităților de producție ale Europei, înseamnă că investim în capacitățile de producție, capacitățile de integrare, care investesc și în inginerie, deoarece, de obicei, cu cât produci mai mult, ai nevoie și de competențe inginerești. Asta este ce facem de obicei. Și bine, în cazul României, de exemplu, România este interesată de diferite tipuri de soluții pe care compania noastră le produce și de îndată ce volumul necesar într-o anumită țară devine suficient de mare, atunci are sens să instalăm și să construim în țară capacitățile de producție corespunzătoare. Cristina Cileacu: Acum sunt discuții cu autoritățile de la București pentru cumpărarea radarelor, pentru dezvoltarea radarelor și pentru România, de la compania pe care o reprezentați. La ce să ne așteptăm ca termen de dezvoltare, spre ce rezultat mergem? Pascale Sourisse: Discuțiile implică nu numai furnizarea de radare, ci și consolidarea capacităților în România în domeniul radarelor, și asta ar include fabrica pentru producția radarelor. Ce este foarte interesant în abordarea pe care o avem este că atunci când stabilim noi capacități industriale în țară, așa cum discutăm cu autoritățile române, nu facem asta doar pentru că ne uităm la contractul pe care îl semnăm și vom folosi noua facilitate pentru a contribui la executarea contractului. Avem o viziune pe termen lung și vrem să construim capacități industriale care să fie sustenabile în timp. Înseamnă că lucrăm la un plan de afaceri care implică deservirea țării, în acest caz România, nevoile României, dar și exportul din România, pentru că trebuie gestionat volumul de muncă al fabricii în timp. De asemenea, intenționăm să includem lucru pentru oportunități de export și, de fapt, această nouă fabrică devine parte a rețelei de fabrici a companiei. Folosim de fapt aceste fabrici în funcție de nevoi și acest lucru este monitorizat la nivel de grup. Dar înseamnă să construim un nou centru de competențe în domeniul producției, dar, după cum ați menționat, avem și capacități inginerești foarte puternice în România, așa că implicăm aceste centre în rețeaua noastră globală de centre de competență, pentru a aborda piețele globale. Cristina Cileacu: Veniți din Franța. Compania pe care o reprezentați este franceză. Și în Franța, industria apărării este destul de dezvoltată dacă o comparăm, desigur, cu industria din România, unde repornim dezvoltarea acestei industrii. Cum funcționează la nivel de stat, privat și alte tipuri de investiții atunci când creați un astfel de conglomerat, o companie mare precum cea pe care o reprezentați? Pascale Sourisse: Atunci când intenționăm să investim într-o țară nouă, este o decizie a companiei. Cu toate acestea, în domeniul apărării, trebuie să țineți cont de faptul că nu putem transfera tehnologii dintr-o țară în alta sau nu putem vinde echipamente de apărare dintr-o țară în alta, fără aprobarea guvernului. Asta este ceea ce se numește licență de export și se aplică peste tot. Toate țările din întreaga lume controlează de fapt exporturile de apărare cu licențe de export. De obicei, este un nivel de cooperare. Acest lucru este convenit între două țări, iar apoi compania poate implementa lucrările corespunzătoare. Și acum devine foarte frecventă, de fapt, pentru că este această noțiune că Europa trebuie să accelereze investițiile în domeniul apărării. Multe țări, de fapt, nu au timp să elaboreze toate specificațiile care ar fi necesare pentru achiziționarea de echipamente noi etc. Și uneori cred, de asemenea, că nu au neapărat toate competențele pentru a face asta. Preferă să înceapă discuția nu numai între ei, în calitate de cumpărător și o companie ca furnizor, preferă să înceapă cu o discuție între guverne, un acord și vor întreba, de exemplu, o țară ca Franța, dacă Franța ar fi dispusă să furnizeze acest tip de soluție și să implementeze acest tip de competență și capacități industriale în România. În primul rând, există un acord între guverne și apoi compania pune în aplicare acordul. Cristina Cileacu: Și din experiența dvs., pentru că aveți multă experiență în acest domeniu, dacă ne uităm acum la întreaga Europă, la toate țările care repornesc această industrie a apărării, toată lumea vrea să creeze pentru sine multe, în primul rând, fabrici pentru a produce echipamente specifice. Cine are nevoie de ce? Nu riscăm să dezvoltăm aceleași lucruri? Cum este acest mare plan la nivelul Europei, pentru a nu depinde de ceilalți, dar și pentru a fi pregătit tu însuți? Pascale Sourisse: Principiul este că vom valorifica competențele disponibile în Europa. Nu toata lumea trebuie să investească în același lucru. Asta este deja coordonat în procesul NATO. Apărarea europeană implică de fapt o mulțime de eforturi din partea țărilor europene. Dar țările europene nu acționează singure. Marea majoritate a țărilor europene sunt membre NATO. Și NATO organizează de fapt coordonarea între țări. Ei au un proces care se numește evaluarea capabilităților NATO. De fapt, în discuțiile dintre NATO și statele membre, statele membre declară că intenționează să investească în anumite capacități, iar NATO, în discuții, va încuraja anumite țări să se concentreze pe anumite lucruri etc. Și ce este, de asemenea, extrem de important este că tot ceea ce este dezvoltat în Europa este interoperabil, astfel încât să puteți adopta capacitățile care provin din diferite țări și, desigur, mă concentrez foarte mult pe Europa. Dar este cel mai mare membru al NATO, SUA și, evident, și SUA respectă standardele NATO, așa că toată lumea este de acord să utilizeze aceleași arhitecturi, principii, interfețe, astfel încât să putem adăuga toate aceste competențe. Într-adevăr, este o noțiune de complementaritate între țări, în anumite soluții care sunt necesare la un nivel foarte, foarte mare, cum ar fi apărarea aeriană, de fapt multe țări investesc în domeniul apărării aeriene în radare, în sisteme de control comune, în efectori. Și ideea este să ne asigurăm că acest lucru poate fi interoperabil și cu interoperabilitatea directă între țări, dar și cu sistemele NATO și sistemele americane care sunt deja desfășurate în Europa, desigur. Cristina Cileacu: Apărarea aeriană este ceva despre care s-a discutat chiar recent la Paris, deoarece zece țări, inclusiv Ucraina, au semnat ceea ce se numește Coaliția Balistică. Și de fiecare dată când se semnează așa ceva în România, la nivelul publicului român, se întreabă dar de ce România nu este acolo? Compania dvs. este, de asemenea, implicată în această Coaliție Balistică și am două întrebări pe această temă. În primul rând, de ce credeți că România nu este acolo, dacă puteți explica? Și a doua întrebare, termenul limită pentru producerea primului interceptor european, este de un an. Credeți că vom fi capabili, ca Europa, să livrăm într-un an acest prim interceptor european? Pascale Sourisse: Obiectivul acestui nou anunț este de a dezvolta un interceptor exo-atmosferic european. Deocamdată, Europa nu are acest tip de interceptor, şi practic folosea, dacă era nevoie, soluții din SUA. Este o completare. Acum, nu avem nevoie în domeniul apărării aeriene, ca toate țările din Europa să investească exact în același lucru. Ce este foarte important este structurarea apărării aeriene la nivel european, implicând toate țările NATO, care structurează acest lucru pentru a acoperi un teritoriu vast, care include toate țările Europei, iar țările pot contribui sub diferite forme. Apărarea aeriană trebuie organizată cu un număr de straturi. Avem stratul exo-atmosferic, pentru rachete cu rază foarte lungă de acțiune, în special rachete intercontinentale. Dar este și o rază medie, o rază de acțiune mai scurtă, etc., deoarece totul trebuie acoperit, chiar și locuri specifice, cu o protecție de apărare aeriană relativ scurtă. Proiectul pe care îl discutăm în prezent cu România, care este despre desfășurarea radarelor, România ar avea o contribuție directă la apărarea aeriană. Nu stratul exo-atmosferic, ci un alt strat care este extrem de necesar. Are foarte mult sens și asta face NATO destul de bine: poate ști cu adevărat toate planurile diferitelor țări de a investi în anumite capacități și se asigură că există un nivel bun de interoperabilitate între diferitele sisteme. Ce se întâmplă într-un an este primul test în spațiu al acestui interceptor exo-atmosferic. Este un program provocator, da, dar nevoia este acolo, așa că trebuie să ne mișcăm repede și absolut că nu începem de la zero. Sunt multe competențe în consorțiul de companii care a fost construit, de fapt, sunt o mulțime de competențe disponibile. Cristina Cileacu: Ultima întrebare este una ipotetică, pentru că auzim multe informații de miniștri ai apărării și informații provenite de la diverse servicii din toată Europa și din NATO, care spun că există posibilitatea ca Rusia să atace un stat NATO, sau să provoace un stat NATO. Suntem noi, ca Europa, capabili, cu ce avem acum, să ne apărăm, care este părerea dvs. ca expert în industria apărării? Pascale Sourisse: În primul rând, după cum știți, la recentul summitul NATO a existat o confirmare că articolul 5 rămâne și înseamnă că toate statele membre, inclusiv SUA și toți ceilalți membri NATO ar contribui la apărare, dacă o țară este atacată. Se aplică acest articol și NATO va apăra țara corespunzătoare. La nivelul NATO, avem multe capabilități? Absolut. Trebuie să continuăm să creștem? Da, și acesta este planul care a fost discutat din nou, dar spunem că toate țările își cresc eforturile de apărare și își intensifică capacitățile industriale, așa cum am discutat, dar avem deja o putere foarte mare. Așadar, sperăm că acest lucru va convinge posibilele amenințări din est să nu se materializeze efectiv. Acesta este planul. Cristina Cileacu: Într-adevăr. Pascale Sourisse, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.