Viorel Pașca așteaptă decizia instanței în dosarul azilelor din Bihor

În contextul în care Viorel Pașca își așteaptă verdictul privind arestarea preventivă pentru 30 de zile, apar noi detalii în cazul azilelor din Bihor, conform digi24.ro. Ancheta DIICOT scoate la iveală modul în care rețeaua acuzată de trafic de persoane acționa pentru a prelua victimele vulnerabile. Surse judiciare dezvăluie că familia Pașca a adăpostit, din 2006 și până în prezent, peste 3.300 de persoane fără locuință, vârstnici și persoane cu dizabilități.

👉 Modul de operare al rețelei Pașca

Potrivit surselor apropiate anchetei, Viorel Pașca ar fi acceptat doar persoanele fără aparținători, de la care putea obține venituri din bunurile acestora, pensii sau indemnizații. Dacă nu existau surse financiare, acceptarea în centru era refuzată, iar persoanele erau returnate instituțiilor de origine. În plus, DIICOT a utilizat un investigator sub acoperire care a observat cum gruparea condusă de Pașca a stabilit reguli pentru asigurarea încasărilor financiare din adăpostirea acestor persoane vulnerabile.

Printre metodele folosite se numără stabilirea domiciliului persoanelor la locuințele lui Pașca pentru a putea primi indemnizații de la primărie, solicitarea de anchete sociale și obținerea certificatelor de încadrare în grad de handicap. De asemenea, Pașca a creat o „declarație de consimțământ” prin care persoanele vulnerabile își dădeau acordul ca bunurile și banii lor să fie gestionate de rețeaua lui.

👉 Exploatarea persoanelor vulnerabile

Sursele judiciare subliniază că activitatea lui Pașca s-a desfășurat sub aparența îngrijirii sociale, mascând adevărata exploatare a victimelor. Aceștia trăiau într-o stare de dependență totală, neputând să își gestioneze singuri viața și fiind complet dependenți de membrii rețelei pentru nevoile lor fundamentale. Procurorii susțin că Pașca și-a construit o imagine de binefăcător, fiind cunoscut ca „bunul samaritean”, profitând de vulnerabilitatea acestora și de lacunele sistemului social și medical.

Investigarea a relevat că rețeaua lui Pașca nu se axa pe recuperarea și reintegrarea socială a persoanelor, ci se limita la a asigura supraviețuirea lor într-un mod minimal, pentru a le putea exploata pe termen lung. Această situație a fost posibilă și datorită apatiei autorităților și a empatiei celor care susțineau activitatea lui prin donații.