Virusi pandemici recenti au sărit la oameni fără adaptări anterioare, descoperiri de la UC San Diego
Un studiu recent realizat de Universitatea din California, San Diego, publicat în revista Cell, contestă ideea conform căreia virusurile zoonotice trebuie să dezvolte adaptări speciale înainte de a infecta oamenii. Conform studiului, majoritatea virusurilor zoonotice apar fără adaptări anterioare, iar semnalele genetice lăsate de trecerea printr-un laborator sunt detectabile, oferind un instrument nou pentru a interpreta originile focarelor.
Oamenii de știință au descoperit că, pentru anumite virusuri, nu există dovezi că acestea au evoluat adaptări speciale înainte de a sări în oameni. SARS-CoV-2 nu prezintă semnale genetice de adaptare în laborator. Modelul său evolutiv se potrivește cu circulația naturală în rezervoarele animale, subminând afirmațiile de manipulare prelungită în laborator. Gripa H1N1 din 1977 se distinge prin faptul că, spre deosebire de alte pandemii, ea arată semnale genetice coerente cu trecerea prin laborator, susținând teoriile de reemergență accidentală legate de laboratoare.
👉 Analiza epidemiologică și concluziile studiului
Studiul a fost realizat printr-o analiză filogenetică la scară largă a mai multor familii virale, raportând că cele mai multe virusuri zoonotice, inclusiv cauza COVID-19, nu prezintă dovezi de adaptare evolutivă specială înainte de a infecta oamenii. Joel Wertheim, autor principal și profesor de medicină în Divizia de Boli Infecțioase și Sănătate Publică Globală la UC San Diego, a declarat: „Dintr-o perspectivă evolutivă, nu găsim dovezi că SARS-CoV-2 a fost modelat prin selecție într-un laborator sau evoluție prelungită într-un gazdă intermediară înainte de apariția sa.”
Modelul prevailing de apariție zoonotică a presupus adesea că virusurile trebuie mai întâi să dobândească mutații adaptative înainte de a putea susține transmiterea de la om la om. Echipa de cercetare a analizat genomurile virale din focare cauzate de virusul gripal A, virusul Ebola, virusul Marburg, virusul mpox, SARS-CoV și SARS-CoV-2. Focalizându-se pe perioada evolutivă imediat anterioară focarelor umane, cercetătorii au găsit un model consistent, sugerând că presiunile de selecție înainte de apariția zoonotică au fost indistinguibile de cele din circulația obișnuită în rezervoarele animale.
👉 Implicarea în studiul viitoarelor focare
Concluziile studiului oferă dovezi moleculare noi care sprijină ideea de mult suspectată că pandemia H1N1 a fost generată de o tulpină de laborator. Valorificându-se metoda filogenetică sofisticată utilizată, cercetătorii subliniază că aceste rezultate au implicații importante pentru modul în care oamenii de știință interpretează focarele viitoare de boli infecțioase.
Wertheim a afirmat că a înțelege modul în care pandemiile încep poate ajuta la îmbunătățirea pregătirii pentru viitor, sugerând că atenția ar trebui să fie concentrată pe supraveghere, prevenție și reducerea oportunităților de contaminare virală. “Scopul nostru nu este doar de a înțelege trecutul, ci de a fi mai bine pregătiți pentru viitor,” a adăugat el.
